Consider că psihoterapia este atât o profesie, cât și o responsabilitate față de oamenii cu care lucrez. Cred că ceea ce gândim, simțim și trăim ne influențează profund, iar rolul meu este să însoțesc acest proces cu blândețe, grijă și claritate.

În practica psihoterapeutică, cred în importanța unui spațiu sigur, empatic și lipsit de judecată, în care fiecare persoană să poată înțelege mai bine ceea ce i se întâmplă, să își identifice nevoile și să găsească modalități mai eficiente de a face față dificultăților cu care se confruntă.

Consider că psihoterapia nu înseamnă doar reducerea simptomelor, ci și dezvoltarea unor abilități și resurse psihologice care ne ajută să avem relații mai sănătoase, să ne gestionăm mai bine emoțiile, să avem comportamente mai adaptative, să luăm decizii în acord cu valorile noastre și să construim o viață care ni se potrivește.

Abordarea mea este una bazată pe dovezi științifice și pe principii validate în psihologie, pe care le adaptez particularităților și obiectivelor fiecărei persoane. Relația terapeutică rămâne însă esențială: schimbarea are nevoie atât de metode potrivite, cât și de un cadru în care omul să se simtă înțeles, respectat și în siguranță.

Cred că fiecare dintre noi are capacitatea de a produce schimbări semnificative în propria viață. Uneori, însă, avem nevoie de sprijin pentru a înțelege de unde să începem, pentru a depăși tiparele care ne limitează și pentru a transforma intențiile în acțiuni concrete.

În paralel cu activitatea de psihoterapeut, sunt autoarea cărții „Mame suficient de bune”. Am pus în paginile acestei cărți tot ceea ce cred că e important să știe o mamă despre emoții, presiunea de a fi perfectă, standardele nerealiste, vocea interioară critică și despre cât de greu ne este să ne oferim autocompasiunea și blândețea de care avem atât de multă nevoie.

În cabinet, îmi propun să lucrăm împreună într-un mod structurat, clar și adaptat nevoilor tale, cu respect pentru ritmul tău și pentru ceea ce este important pentru tine.