... o meserie pe care o consider mai degrabӑ o vocaţie decât o profesie. Consider cӑ este un privilegiu sӑ pot fi pӑrtaşӑ la poveştile de viaţӑ ale oamenilor. Cred cu tӑrie în puterea cuvintelor de a construi lumi, dar mai ales în forţa lor vindecӑtoare…

Îmi doresc ca prin ceea ce fac sӑ reuşesc sӑ aşez speranţa acolo unde s-a aşternut neîncrederea sau neputinţa şi sӑ îi învӑţ pe oameni lucruri pe care nu le ştiau despre ei. Sӑ fac mai micӑ distanţa dintre ceea ce sunt şi ceea ce vor sӑ devinӑ.

Cred cӑ ne avem exact aşa cum ne construim şi cӑ vieţile noastre cu tot ceea ce conţin ele în momentul actual sunt oglindirea perfectӑ a modului în care gândim. Cred cӑ poveştile noastre de viaţӑ pot fi rescrise în multe moduri şi cӑ cea mai frumoasӑ destinaţie în care ne putem dori sӑ ajungem vreodatӑ suntem noi înşine…

Îndrӑznesc sӑ afirm cӑ psihicul uman cu întreaga lume a lui este cea mai fascinantӑ provocare pe care mi-a fost dat sӑ o întâlnesc vreodatӑ…

Cred cu tӑrie cӑ întreg parcursul nostru e strâns legat de liniştea şi de echilibrul pe care învӑţӑm sӑ le aşternem în noi, mai ales atunci când întrebӑrile ce apar în aceastӑ cӑlӑtorie sunt prea grele sau cu rӑspunsuri prea puţin accesibile.

Cred cӑ e necesar sӑ învӑţӑm sӑ trӑim autentic, în acord cu noi înşine şi cӑ avem nevoie de mai multӑ iubire în primul rând faţӑ de noi, pentru cӑ aceea va fi iubirea pe care o vom avea de oferit lumii. E important sӑ nu ne mulţumim cu nimic mai puţin decât ceea ce ne dorim, ceea ce ne defineşte şi ceea ce ne face fericiţi.

Mai cred cӑ avem fiecare dintre noi un potenţial imens care se cere scos la luminӑ şi cӑ doar noi putem fi artizanii schimbӑrilor din noi. Putem transforma povestea noastrӑ într-una care, în puţine cuvinte, dar pline, sӑ merite povestitӑ. Ţine doar de noi sӑ dӑm cât mai mult sens lumii noastre…

În esenţӑ, putem fi în aceastӑ viaţӑ orice altceva decât nefericiţi, dar pentru asta e nevoie sӑ facem aceastӑ alegere şi sӑ avem curajul de a acţiona în acord cu ceea ce ne dorim. Deoarece competiţia vieţii noastre se poartӑ, în cele din urmӑ, cu noi înşine, cu acele ecouri din mintea noastrӑ care încearcӑ sӑ ne descurajeze de fiecare datӑ când avem în plan ceva mӑreţ...