fbpx
  • Blog

Ce sunt bolile psihosomatice

 “Jalea ce nu-i eliberată prin lacrimi face alte organe să plângă…” Henry Maudsley

Foarte adesea oamenilor li se întâmplă să acuze simptome fizice, concrete, a căror cauză nu este elucidată în urma numeroaselor analize medicale şi investigaţii pe care ajung să le efectueze. Altfel spus, persoana poate să prezinte dureri, erupţii cutanate, tensiune musculară sau inflamaţii la nivelul anumitor organe perfect sănătoase. Apare, invariabil, întrebarea legitimă: “ce se întâmplă cu mine?”...

Uneori, simptomele apar în mod neaşteptat şi dispar la fel de misterios şi de brusc cum au apărut. Alteori, însă, pot persista perioade lungi de timp, spre disperarea celor care nu reuşesc să găsească explicaţii stărilor pe care le acuză. Aşa arată somatizările, care stau la baza bolilor psihosomatice.

Somatizările reprezintă manifestarea distresului psihologic şi a tensiunii psihice prin intermediul simptomelor fizice. În mod incontestabil există o legătură profundă între minte şi corp, iar somatizările nu reprezintă altceva decât semnale de alarmă că ceva este în neregulă la nivel psihic. Suferinţa emoţională reprimată, neexprimată, iese la suprafaţă la nivel fizic, prin intermediul corpului, manifestându-se la nivelul diverselor sisteme şi organe.

Ştim foarte bine cum se simte, în plan fizic, experimentarea unor emoţii negative: senzaţie de tensiune musculară, durere abdominală, senzaţie de sufocare, palpitaţii, tremur, cefalee, ameţeală. Aceste senzaţii încetează de regulă odată cu dispariţia factorului declanşator: dispare elementul stresor, dispar manifestările fizice ale emoţiilor negative trăite şi totul revine la normal.

Dacă însă trăim o perioadă îndelungată în care avem de-a face în mod constant cu emoţii negative intense vom resimţi în mod constant anumite reacţii fizice. Vom ajunge astfel să somatizăm, emoţiile negative transformându-se în simptome ale unor boli, semn al existenţei unui dezechilibru între minte şi corp. Aceste dezechilibre pot declanşa în timp anumite boli organice.Ce sunt bolile psihosomatice

Afecţiunile psihosomatice apar atunci când există un conflict interior puternic, cum ar fi cel cauzat de un abandon, de o pierdere, de răni emoţionale nevindecate sau de orice alt fel de traume, cărora psihicul nu le poate face faţă. Ele sunt reacţia pe care corpul o are în faţa unor blocaje emoţionale persistente.

Cele mai des întâlnite afecţiuni psihosomatice sunt: afecţiunile gastrointestinale (gastrita, ulcerul, sindromul de colon iritabil), afecţiunile cardiovasculare (hipertensiune, boală cardiacă coronariană), afecţiunile osteomusculare (durere lombară cronică, sindrom fibromialgic, sindromul oboselii cronice), afecţiuni respiratorii (hiperventilaţie, alergii, astm bronşic), afecţiuni ale pielii (rozacee, dermatite, eczeme), cefalee, migrene.

Frustrarea pacientului care se confruntă cu astfel de simptome apare atunci când din investigaţiile medicale nu rezultă existenţa unor cauze fiziologice, apărând tendinţa persoanei de a solicita alte şi alte opinii medicale, fără luarea în calcul a unor posibile cauze psihologice. De asemenea, adesea se rămâne la nivelul superficial al intervenţiei exclusive asupra efectelor, adică asupra simptomelor, în loc să se insiste pe descoperirea cauzelor şi pe intervenţia asupra lor.

Psihoterapia este deosebit de utilă în ceea ce priveşte afecţiunile psihosomatice deoarece în cadrul ei se poate identifica sursa conflictului sau momentul instalării blocajului emoţional, asupra cărora se va concentra intervenţia terapeutică.

Abordarea psihoterapeutică a bolilor psihosomatice are ca principale obiective:

– conştientizarea conflictului şi a legăturii dintre acesta şi simptome;
– înţelegerea mecanismului prin care factorii stresori contribuie la menţinerea simptomelor;
– redobândirea securităţii emoţionale prin reintegrarea experienţelor traumatice în sistemul psihic;
– diminuarea depresiei şi a anxietăţii asociate;
– facilitarea exprimării emoţiilor, în special a furiei; 
– disputarea gândurilor care menţin emoţiile de ruşine şi de vinovăţie;
– creşterea autonomiei personale şi a autoeficacităţii;
– îmbunătăţirea imaginii de sine;
– facilitarea unei mai bune integrări în familie, în viaţa profesională şi în cea socială;
– sporirea suportului social.

O componentă importantă a terapiei o constituie exprimarea emoţiilor, somatizările având la bază adesea o emoţionalitate reprimată sau una conştientă, dar neexprimată. De asemenea, se are în vedere atât nivelul cognitiv, cât şi cel comportamental, scopul intervenţiei psihoterapeutice fiind acela de diminuare până la dispariţia completă a simptomelor fizice asociate somatizării precum şi redobândirea echilibrului interior.

Aşa că data viitoare când vă confruntaţi cu nişte simptome fizice persistente, cărora nu le puteţi identifica o cauză şi cărora nu li se poate oferi o explicaţie medicală, nu excludeţi posibilitatea ca acestea să fie manifestări ale tensiunii emoţionale şi luaţi în calcul consultarea unui psiholog.

Cu drag,

Monica


psiholog Monica Popa

Social media


Cabinet psiholog - Monica Popa © Toate drepturile rezervate

Continuînd navigarea pe acest site sunteți de acord cu faptul că folosește cookie-uri. Mai multe informații despre politica de cookie (click aici)