fbpx
  • Blog

Cum ne sabotăm

Autosabotarea reprezintă orice set de comportamente care ne blochează în atingerea scopurilor şi pe care le punem în practică în legătură cu situaţii dificile, despre care considerăm, conştient sau inconştient, că nu le putem face faţă.

Mecanismele de coping sunt modalităţi prin care încercăm să facem faţă unor evenimente sau situaţii care ne provoacă suferinţă emoţională. Nu toate sunt însă adaptative; autosabotarea reprezintă un asemenea mecanism de coping disfuncţional.

Recurgerea la autosabotare este o formă insidioasă de a ne face rău, fără a bănui acest lucru. Cum ne sabotăm? Simplu spus, o facem ori de câte ori un anumit lucru este important pentru noi, dar acţionăm contrar acestuia. Practic, ne spunem nişte minciuni, fiind convinşi de veridicitatea lor şi acţionăm conform lor.

Iată câteva exemple în acest sens. Te sabotezi atunci când:

     – îţi doreşti din tot sufletul să îţi întemeiezi o familie, dar rămâi izolat în casă şi respingi orice potenţial partener;
    – ai un talent deosebit, pe care nu-l pui însă în practică niciodată;
    – rămâi într-o relaţie disfuncţională, cu toate că ştii că nu îţi face bine;
    – alegi să pleci dintr-o relaţie nepotrivită şi te implici într-o alta, cu un partener cu exact acelaşi profil;
    – nu îţi plac ştiinţele exacte, dar te înscrii la facultatea de matematică;
    – eşti o persoană introvertită, dar îţi alegi un job care presupune multă interacţiune cu oamenii;
    – ştii că se apropie un examen important şi te implici în tot felul de alte activităţi, cu excepţia învăţatului;
    – ai nevoie să achiziţionezi un bun, dar începi să cheltuieşti din banii alocaţi lui pe alte lucruri;
    – ai o boală în care ştii că regimul este esenţial, însă nu îl respecţi;
    – ştii că amânarea realizării unei sarcini poate avea consecinţe serioase, dar o amâni oricum etc.

Procrastinarea (amânarea) reprezintă o modalitate importantă de sabotare, nefiind însă singura. În formele grave, autosabotarea se manifestă prin tulburări de alimentaţie sau dependenţă de alcool, droguri şi alte substanţe.Cum ne sabotam

De ce ne sabotăm?
Nu există comportament în absenţa unei motivaţii, aşadar şi sabotarea are motivaţiile ei. Fugind de nişte lucruri ne bucurăm de beneficiul de a nu trebui să ne confruntăm cu ele. Costurile, însă, sunt pe termen lung. Atunci când recurgem la acest tip de comportament o facem din cauza:

    – fricii de a eşua;
    – convingerii că nu vom reuşi să realizăm lucrul respectiv;
    – dificultăţii de a ne asuma responsabilităţi;
    – atitudinii critice faţă de noi înşine sau a tendinţelor perfecţioniste;
    – toleranţei scăzute la frustrare (nu suportăm să facem lucruri inconfortabile);
    – experienţelor negative trecute;
    – lipsei de motivaţie;
    – stimei de sine scăzute.

Ce putem face?
Cheia pentru a rupe cercul vicios este să începem prin a chestiona motivele pentru care nu facem ceea ce ar trebui făcut şi a încerca să punem în practică comportamente alternative. Ideea este aceea de a observa comportamentele şi de a le conştientiza consecinţele. De asemenea, e esenţial să identificăm gândurile care ne trec prin minte în acele momente.

Pasul următor este acela de a chestiona aceste gânduri, pentru a vedea dacă corespund realităţii sau sunt doar nişte poveşti limitatoare pe care ni le spunem despre noi. Putem recurge la întrebări precum:

    – Ceea ce gândesc se bazează pe fapte reale sau pe presupuneri?
    – Am motive să cred aceste lucruri?
    – Cum pot gândi altfel pentru a ajunge unde îmi doresc?
    – Au fost situaţii în care am avut succes?
    – Cum am gândit atunci?
    – Care sunt beneficiile dacă fac ceea ce ar trebui făcut?
    – Care sunt costurile dacă acţionez în mod contrar?
    – Care este SCOPUL meu?

Procedând astfel putem identifica soluţii şi putem pune în practică comportamente alternative celor de până acum, care să ne ajute să ieşim din capcana sabotării şi să ne atingem scopurile. Fiecare nou obiectiv atins aduce beneficii importante stimei de sine.

Chiar dacă sabotarea a devenit un soi de obişnuinţă în viaţa noastră şi recurgem la ea în mod automat, este important să înţelegem că putem schimba asta şi să ne dorim schimbarea.

Rămâne aşadar să ne canalizăm resursele şi întreaga energie de care dispunem pentru a ne atinge obiectivele şi pentru a ne îndeplini visurile, în nici un caz pentru a lupta împotriva noastră!

Cu drag,
Monica

 


psiholog Monica Popa

Social media


Cabinet psiholog - Monica Popa © Toate drepturile rezervate

Continuînd navigarea pe acest site sunteți de acord cu faptul că folosește cookie-uri. Mai multe informații despre politica de cookie (click aici)