Personal, am fost întotdeauna fascinată de cuvinte şi de capacitatea lor extraordinară de a crea lumi. De forţa lor copleşitoare. Mă intrigă şi mă impresionează deopotrivă cum, din nimic, poţi crea ceva care să transmită emoţie în formă pură.

Procrastinarea este un comportament caracterizat prin amânarea în mod nejustificat a acțiunilor sau a sarcinilor pentru un moment ulterior și reprezintă un deficit la nivelul autoreglării unei persoane. Este o modalitate de evitare a unei sarcini care trebuie îndeplinită, o amânare intenționată a începerii sau a finalizării acesteia, în ciuda consecințelor negative.

De ce ne dorim atât de mult să ne știm puternici cu orice preț sau să le părem puternici celor din jur? Distorsiunea se află în însăși împărțirea în cele două categorii: puternic versus slab, atunci când vine vorba despre oameni.

Să o luăm cu începutul. Concepțiile care ne-au fost transmise și inoculate încă de mici despre rostul lumii sunt în marea lor majoritate distorsionate. Deoarece ne pot face foarte mult rău, devine responsabilitatea noastră să evaluăm în mod critic aceste mesaje și să le demitizăm atunci când se îndepărtează de realitate.

Perfecționismul reprezintă o trăsătură de personalitate manifestată prin încercarea permanentă de a face lucrurile într-o manieră impecabilă și prin setarea unor standarde de performanță nerealiste. Eșecul atingerii acestor standarde generează adesea sentimente de culpabilitate, uneori chiar de furie îndreptată împotriva propriei persoane.

Pare greu de înțeles de ce o persoană care este în mod evident normoponderală sau chiar slabă se percepe pe sine ca fiind supraponderală și duce un război permanent pentru a menține o greutate ”ideală”.

Așa cum spune titlul unei cărți din domeniu, anorexia reprezintă o stranie formă de violență îndreptată împotriva propriei persoane, cei care sunt în această situație aflându-se într-un permanent război cu ei înșiși. Dar de ce este acest război purtat?...

Statisticile indică faptul că la un moment dat al vieții o persoană din trei ajunge să sufere de o afecțiune psihică.
Tulburările psihice apar din cauza unei vulnerabilități psihologice înnăscute, pe fondul unor evenimente specifice vieții individului cum ar fi modelele din prima copilărie, stilul de atașament, relațiile cu adulții semnificativi și altele.

Tema fericirii reprezintă un subiect supralicitat, dar v-ați întrebat vreodată ce ne menține „ne-fericirea?”
La fel ca fericirea și nefericirea este o stare învățată, care are nevoie de mult exercițiu. Așa că dacă o persoană o stăpânește foarte bine înseamnă că a exersat-o suficient de mult.

Aud foarte des formularea „așa sunt eu, așa am fost dintotdeauna, nu mă pot schimba”, utilizată de oameni pentru a-și justifica limitările și tendința de a persista în ele.

Am crezut întotdeauna că lucrurile trebuie să se desfășoare într-un ritm al lor, firesc și natural. Nu se întâmplă însă mereu așa. Cei ce trăim în aceste timpuri ne ducem existența sub niște imperative cu care devine din ce în ce mai greu să cazi la pace.